Mamma Mia! Here We Go Again (2018) – recenzie film

mamma mia 2018

Regizor: Ol Parker

Scenariu: Ol ParkerRichard Curtis

Distributie: Lily JamesAmanda SeyfriedMeryl Streep

Durata: 1h 54 min

Data premierei in Romania: 20 iulie 2018

Distribuitor in Romania: RoImage 2000


 Mamma Mia! Here We Go Again (2018) on IMDb

Intru inceput pot sa spun ca sunt fan Mama Mia! (cel din 2008)? Sunt la mine pe site deci o fac: sunt fan Mama Mia 2008! Ei bine dragii mei, din aceasta cauza voi face astazi pentru voi (si, sa recunosc, si pentru mine) o recenzie deosebita de celelalte. De ce?

Pentru ca am vazut marti seara avanpremiera pentru presa a continuarii acelui film minunat, numita Mamma Mia! Here We Go Again, despre care am auzit voci care spuneau ca a fost mai bun decat primul film, ceea ce, in opinia mea, nu e corect!

Am hotarat ca, argumentat, sa spun de ce cred eu, cu subiect si predicat, ca acesta nu este mai bun ca primul si, mai ales, sa enumar elementele care il fac mai putin bun sau elementele pe care le-am apreciat (ca au fost si de acelea).

Sa incepem cu partile bune:

  • aici, spre deosebire de primul film, se insereaza melodii ABBA pe acorduri grecesti, lucru admirabil, pentru ca se creeaza un efect inconstient care reuseste sa te introduca mult mai eficient in atmosfera locului;
  • tot la nivel muzical as aminti prestatia versiunii tinere a Donnei (Lily James), (pe care o stim din Baby Driver si Cinderella), de-a lungul filmului, dar mai ales cand a interpretat minunea de melodie a trupei ABBA, Andante Andante!
  • din distributia noului film fac parte versiunile tinere ale eroilor din primul film. Alegerea lor a fost foarte nimerita si, se vede, foarte muncita. S-a reusit astfel o remarcabila calatorie in timp si prin simpla gestica a eroilor care, se vede treaba, au studiat foarte amanuntit personajele pe a caror versiune tanara au jucat-o;
  • desi din punct de vedere al firului logic al filmului Cher nu are ce cauta in partea a doua (este un moment in primul film in care Donna spune cu subiect si predicat ca maica-sa ii joaca feste macabre “de acolo, de sus” prin aducerea pe insula a celor trei potentiali tati ai fiicei sale, deci, fiind moarta nu avea cum sa apara si sa cante Fernando impreuna cu un expirat Andy Garcia in al doilea film), prestatia sa vocala este de natura a-ti ridica parul in cap. Spun prestatia vocala, pentru ca actoriceste Cher nu exista (insa fiind cantareata am mai putine pretentii la ea sa joace bine decat de la Pierce Brosnan sa cante bine);
  • din discutia cu un amic pasionat de film si el, am retinut o alta idee pozitiva, desi mult mai generala de aceasta data si pentru care ii acord deplina proprietate: nu cred ca exista in istoria muzicala a omenirii o trupa a carei discografie sa se preteze, la fel ca in cazul trupei ABBA, la doua filme facute efectiv din melodiile trupei puse cap la cap!

Din pacate doar atata am de spus la capitolul parti pozitive. Hai sa incepem cu lucrurile nu foarte ok pe care un om care cunoaste primul film “la replica” le-a vazut si din cauza carora afirma cu dezamagire ca al doilea film nu a fost ceea ce se astepta el:

  • incepem cu detalii tehnice, dar vizibile, inainte sa intram in intriga proriu-zisa: un film cu si despre Grecia, care este una din productiile iconice ale epocii moderne apropos de Grecia (judecand ca versiunea sa de musical se joaca numai pe Broadway si la Londra de vreo opt ani cu casa inchisa si care a castigat ca film de peste 10 ori cat a investit (640 milioane dolari versus 54 milioane)), este turnat aproape in intregime in… Croatia!!! Oameni buni, multi dintre noi ne-am indragostit de Mamma Mia (si) pentru apa aia ireal de albastra specifica insulelor grecesti, pentru lumina aia din ora de aur de la orele 18:00-19:00 specifica Mediteranei si Egeei, cum Dumnezeu sa filmezi Mamma Mia in… Croatia, pe o insula din Adriatica?! Pana si taverna in care Donna cea tanara canta cand vine pe insula este o taverna din orasul Komiza, insula Vis, din Croatia!

Al doilea film are discontinuitati in logica si in firul intrigii, de parca scenaristul acestuia nu a vazut prima parte!

  • primul film incepe cum cele mai bune prietene ale Sophiei vin pe insula in care aceasta traieste impreuna cu mama sa. Ele se bucura, se vede ca au o prietenie veche si trainica si aparent nimic nu le va desparti in aceasta viata. Ei bine, in partea a doua ele nu apar deloc: (niente, nothing, nada!), nu sunt invitate la marea deschidere a noului hotel, la cel mai mare eveniment din viata prietenei lor si, mai mult, nici la botezul fiicei acesteia din finalul filmului!
  • ordinea in care Donna i-a cunoscut pe cei trei posibili tati ai fiicei sale e diferita in cele doua filme (in al doilea ni se spune ca aceasta ordine e Bill-Harry-Sam, pentru ca in jurnalul datat al Donnei, citit de fiica sa in primul film, Sam sa fie primul pe lista!);
  • faptul ca in primul film mama Donnei ar fi murit este amintit de mine mai sus si este una dintre cele mai dezamagitoare scapari care inca mai sper sa fie cumva explicata de ei cumva ulterior sau sa fi fost inteleasa de mine gresit, desi sunt sanse minime!
  • nu inteleg de ce s-a preferat suprimarea Donnei, in conditiile in care ea efectiv a fost lumina si sufletul primului film, atat la capitolul fun, cat si la momentele emotionale (mai e nevoie oare sa amintesc duetul sau cu Sophie pe melodia Slipping Through my Fingers)?! Faptul ca ea a murit cu un an inainte de actiunea propriu-zisa a filmului, dezvaluit practic in primele cinci-zece minute ale celui de-al doilea film, mi-a urcat un nod in gat care practic n-a disparut pana la genericul de final: frate, astia n-au omorat-o pe Donna sau pe Meryl Streep in filmul asta, au omorat o mama-simbol, despre ce vorbim aici, cum mai ai pretentia sa-l vinzi ca pe un film pozitiv, ca pe entertainment?!
  • nu cred ca daca s-ar fi dorit prezenta lui Cher in film, nu ar fi gasit o solutie, desi eu personal nu cred ca Cher a crescut valoarea peliculei facand-o sa treaca peste ce ar fi fost filmul cu Meryl Streep in el;
  • prezenta lui Andy Garcia in film, in afara de a sustine duetul pe Fernando cu Cher nu se justifica scenaristic! Un manager international de hotel costa in zilele noastre sume de cinci cifre pe luna! De unde avea Sophie bani sa plateasca un asemenea om in conditiile in care ea nu deschisese macar si in conditile in care de un an se chinuia cu renovarea acestuia?!
  • Sam (Pierce Brosnan) nu-si justifica locul in economia filmului nici el! Sta de un an pe insula frecand menta si o sustine moral prin vorbe pe Sophie in conditiile in care aceasta a trebuit sa-l angajeze pe Fernando pentru a in administra afacerea inca nenascuta! Dupa ce ca sta slab la capitolul voce, nu au fost in stare sa-i zica si lui ceva de genul “Pierce, fa-te ca lucrezi!” 🙂
  • in primul film, cele trei componente ale nastrusnicei trupe Dynamos poarta cele mai haioase costume disco pe care le-am vazut! Facute din materiale supraelastice, pline de paiete si lucitoare si care au trecut de limita superioara a kitsch-ului pentru a mai parea de prost gust, acele costume sunt definitorii pentru perioada din care provin. Ghici ce? Acum versiunile tinere ale celor trei fete poarta niste amarate costume de bumbac facute parca de o croitoreasa din Cucuietii din deal!
  • in momentul in care Donna ii descopera in primul film pe cei trei in podul vechii sale magazii, ea isi aduce aminte de imaginile din trecut ale lor (vezi clipul aici). Ei bine, niciunul din cei trei nu poarta in filmul nou plete, si, mai mult, Headbanger nu poarta acele tatuaje cu ochi pe genunchi, detaliu pe care, daca il foloseau, legau mult mai bine filmele (v-am spus ca stiu primul film “la replica”, da?);
  • daca ma intreaba cineva pentru ce s-a facut acest al doilea film, efectiv nu stiu ce sa-i raspund: ca s-o omoare pe Donna, ca sa ne prezinte o versiune tanara care, desi reusita ca prezenta, este depasita de situatie in scenariu fiind efectiv eclipsata la final de aparitia celor trei Dynamos, ca sa ce? Ca peisajele cu plaje, ape lipezi si albastre, golfuri virgine au lipsit cu desavarsire din… Croatia!
  • cand am vazut ca au omorat-o pe Donna si, din desfasurarea intrigii, nu parea sa apara cineva sa spuna vreo chestie de genul “loosers, a fost o farsa” sau “am criogenat-o cu putin inainte de a muri si am inviat-o acum”, am inceput sa ma intreb de ce ar mai aparea cineva in filmul pe care l-a definit pentru a aparea in rol de fantoma penru 10 minute la final?! Efectiv eu in locul lui Meryl Streep nu as fi acceptat sa joc pe un astfel de scenariu. Dar poate pana si ea are facturi de platit…
  • am asistat practic marti seara la macelarirea amintirii unui film care pentru tineretea mea a insemnat ceva. Sper sincer ca nu voi trai sa vad sequeluri pentru Chicago sau The Shawshank Redemption in care sa mi-o omoare pe Catherine Zeta-Jones, respectiv pe Morgan Freeman! Prefer sa imi las memoria sa aprecieze acele filme fara ca sa se mai trezeasca vreun producator hulpav sa zica: aici mai e potentiel de scos bani, mai merge odata…!

Ufff, am obosit si m-am intristat! Iar! Pentru ca acest al doilea film avea atata potential, si nu neaparat potential de a rupe box-office-ul, ci de a fi pur si simplu un film cald, pozitiv si vesel ca o vacanta in insulele grecesti…! N-a fost sa fie!

Ce spun altii despre film? Ca vine de nicaieri si se duce niciunde (Stephen Whitty – New York Daily News):

It’s a movie that has nowhere to go and takes forever to get there.

Va intrebati daca va recomand sa mergeti sa-l vedeti? Daca sunteti fani ai primei parti (ca nu cred ca nu ati vazut Mamma Mia), merita vazut si, eventual, va astept sa reveniti cu parerea voastra despre el.

Hai, v-am pupat! 😉

Titlu original / in limba romana: Robin Hood; Regie: Otto Bathurst; Scenariu: Ben Chandler, David
Titlu original / in limba romana: Hunter Killer/Operatiunea Hunter Killer; Regie: Donovan Marsh; Scenariu: Arne Schmidt, Jamie
Titlu original / in limba romana: Belleville cop/Politaiul din Belle ville; Regie: Rachid Bouchareb; Scenariu:
Titlu original / in limba romana: A Star is Born / S-a nascut o stea; Regie:
Titlu original / in limba romana: Misterul ceasului din perete; Regie: Eli Roth; Scenariu: Eric Kripke, John Bellairs;

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.