Film si teatru

King Arthur: Legend of the Sword / King Arthur: Legenda sabiei (2017) – recenzie film

king arthur

Titlu original / in limba romana: King Arthur: Legend of the Sword / King Arthur: Legenda sabiei;

Regie: Guy Ritchie;

Scenariu: Joby Harold, Guy Ritchie;

Distributie: Charlie Hunnam, Astrid Bergès-Frisbey, Jude Law; 

Durata: 126 min.;

Productie: Safehouse Pictures, Village Roadshow Pictures, Warner Bros.;

Data premierei in Romania: 19 mai 2017

Distribuit in Romania de: Freeman Entertainment;

Nota filmsiteatru.ro: 7,5-8


 King Arthur: Legend of the Sword
(2017) on IMDb

Recenzii de film acum si pe YouTube!

SINOPSIS

Cine nu a auzit de legenda sabiei Excalibur, sabia infipta si blocata intr-un bloc de piatra care nu putea fi scoasa de acolo decat de o anumita persoana? King Arthur: Legend of the Sword / King Arthur: Legenda sabiei este ca un fel de cronica a acestei legende stravechi de cand lumea, vazute prin ochii unuia dintre cei mai versatili regizori din ultimii ani, Guy Ritchie.

Filmul spune povestea de tradare si de sete de putere aparuta intre doi frati. Unul din ei, cel rau, jucat aici magistral de catre Jude Law, isi omoara fratele si isi vinde sufletul fortelor malefice ale puternicilor vrajitori ai vremii pentru a ii lua celuilalt coroana si a deveni rege.

Problema sa este ca in ultima clipa a vietii sale, fratele sau reuseste sa salveze viata unicului sau fiu si sa lase in urma un blestem nescris: sabia sa regala, blocata intr-un bloc de piatra (reprezentat de trupul sau impietrit in momentul mortii sale), nu va putea fi manuita si stapanita decat de urmasul sau, atata timp cat acesta traia. Singura speranta a maleficului Vortigern (Jude Law) de a deveni rege cu puteri depline, era sa-si gaseasca nepotul disparut in noaptea fratricidului si sa-l ucida si pe el. Daca reusea acest lucru, sabia avea sa-i revina lui, odata cu puterile depline asupra imparatiei.


JOC ACTORICESC SI REGIE

Toata aceasta poveste, magistral repovestita pentru marele ecran de catre regizorul si scenaristul Guy Ritchie (SnatchRocknRollaThe Man from U.N.C.L.E.), fascineaza privitorul si fac in asa fel incat cele 126 minute sa treaca pe nesimtite. 

Chiar daca nu beneficiaza de o lista lunga de vedete hollywoodiene, filmul a fost atat de bine dozat la nivel de casting, incat in jurul lui Jude Law, Guy Ritchie a reusit sa aduca actori precum Charlie Hunnam (Arthur), Djimon Hounsou (Bedivere) sau Eric Bana (Uther, tatal lui Arthur in film), care inchegandu-se ca echipa au format o distributie fara cusur.

Este un film in care avem parte de toate ingredientele la care ne asteptam din momentul in care intram sa vedem o astfel de productie. Are poveste, are personaje puternic construite, are logica in desfasurarea intrigii, are efecte computerizate la care e clar ca s-a muncit enorm, are o coloana sonora efectiv extraordinara, iar batalia finala este epica, maiestuoasa si atat de bine facuta si povestita in scene filmate incat efectul “wow” este asigurat.


REACTIA CRITICLIOR

Cu un buget de 175 de milioane de dolari din care in primul weekend s-au recuperat 15 miloane, avem un film solid, caracterizat insa contradictoriu de criticii de film din intreaga lume. Cu toate acestea, S. Jhoanna Robledo de la Common Sense Media imi da cumva dreptate atunci cand consider ca acest film este unul reusit:

Big, loud, violent, but amusing retelling of ancient legend.

Este un film de vazut neaparat la cinema, in 3D, veti trai o experienta adevarata, cu multe sageti care va vor intra in ochi! 🙂 Fara discutie, imi veti da dreptate dupa ce-l veti vedea!

Hai, v-am pupat! 🙂


TRAILER

Titlu original / in limba romana: Kingsman: The Golden Circle/Kingsman: cercul de aur; Regie: Matthew Vaughn;
Titlu original / in limba romana: Tulip Fever/Febra lalelelor; Regie: Justin Chadwick; Scenariu: Deborah Moggach, Tom Stoppard;
Titlu original / in limba romana: American Assassin/Asasin american; Regie: Michael Cuesta; Scenariu: Stephen Schiff, Michael Finch;
Titlu original / in limba romana: Renegades/Renegatii; Regie: Steven Quale; Scenariu: Richard Wenk, Luc Besson; Distributie: J.K. Simmons, Ewen
Titlu original / in limba romana: The Hitman's Bodyguard / The Hitman's Bodyguard: Care pe care;
Please follow and like us:

3 Comments

  1. Sorin

    Doar trei elemente au legătură cu legenda: 1) numele personajului – Arthur; 2) numele regatului/cetății – Camelot; 3) numele sabiei – Excalibur. Hai să adăugâm și 3.1) Sabia e înfiptă în stâncă și doar Arthur o poate scoate, dându-i puterea de a salva Camelot-ul.

    În rest – licență artistică cap/coadă, cu un melanj de teme fără legătură în spațiu/timp:

    – legendele grecești antice (copilul de viță nobilă care crește în sărăcie, cu revelația identității și a menirii la vârsta adultă, apoi împlinirea destinului);
    – ocultismul medieval/magia neagră;
    – povești de cartier londonez modern,
    – tunsori moderne cu costume de epocă (de epoci – mai degrabă);
    – se trece, un pic așa… razant, prin comerțul cu sclavi;
    – tema grupurilor de crimă organizată de pe străzile new-yorkeze ale secolului XIX;
    – poveste medievală timpurie îmbrăcată în realități sociale contemporane: stilul de comunicare verbală și nonverbală specifică urbanului modern, interacțiuni sociale corespunzătoare societăților vestice actuale. De exemplu: a) multietnicitatea specifică cartierului metropolei contemporane (erau asiatici în Britania acelor timpuri?) și b) la un moment dat un personaj, ironic fiind, spune că o să aibă probleme acasă cu soția dacă întârzie, fiind ziua în care el gătește. În acel moment chiar am crezut că e o nouă formă de parodie . Mă așteptam să scoată un smartphone să scrie un sms, în timp ce fumează o țigară electronică.
    – dialogurile au stilul zilelor noastre, uneori profunde, alteori fără sens, uneori cu umor negru englezesc bun dar care pupă cu senzorialitatea generală a filmului (care este dark închis). O fi vrut artistul să transmită ceva și eu n-am înțeles profunzimile mesajului. De fapt nu am văzut nicio profunzime nicăieri în tot filmul. Dar hai să mă chinui un pic: parcă sfârșitul a avut ceva ce te pune pe gânduri, atunci când Arthur îi mulțumește și îl binecuvântează pe unchiul/demonul învins. Acolo te poți gândi la relativitatea bine-rău, dar doar așa ca să nu zici că ai văzut un desen animat 3d de două ore. În plus, devenirea/transformarea eroului, contra-eroului și a anti-eroului erau atât de previzibile (din primele 5 minute ale filmului), încât scena asta parcă vrea să spună – „Na, că n-ai ghicit chiar tot!”
    – efectele speciale (foarte tari) și „mișcările de trupe” au o dinamică mai rapidă decât povestea/narațiunea în sine. Cam ca un pogo la un concert Enya. Adică iureș, viteză și gălăgie mai multă decât era nevoie, dar nu te pui cu viziunea artistului, nici cu gusturile publicului comercial (am vrut să zic „țintă”, dar nu mi-a ieșit).

    Altfel:
    – muzica excelentă;
    – jocul actorilor principali: de la bun la excelent (de ex. Jude Law a jucat excelent);
    – decoruri super și în concordanță cu spațiul/timpul poveștii (nu ca frizurile);
    – efectele speciale foarte reușite, dar eu, mai conservator, nu prea sunt interesat de acest aspect. Le prefer pe cele ale lui Walt Disney. Problemă de gust…

    Reply
  2. Sorin

    Și am uitat să meționez clișeul „Rambo”: eroul refuză misiunea/destinul, se fac eforturi pentru a-l convinge să accepte, trebuie să se întâmple ceva care să-l „miște”, după care se răzgândește și trece la treabă.

    Reply
  3. Pingback: The Mummy/Mumia (2017) - recenzie film - FilmSiTeatru.ro

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Ti-a placut recenzia? Spune si altora! :)